sâmbătă, 2 octombrie 2010

Un mail primit

Cateva saptamani in urma am primit un mail, continand compunerea de mai jos, pe care am decis sa o public pe blog datorita adevarurilor mentionate. Concluzii aditionale sunt de prisos, asa ca lectura placuta.

Lantul e de aur, România nu mai stim prea sigur
ce mai e si a cui. Realitatea demografica s-a
schimbat brusc, ca o furtuna sosita din senin.
Suntem sub ocupatie, dar nu se vede nici o
armata. Suntem colonizati de o populatie certareata
si nesimtita, venita din nici o stepa, adusa de
nici un avion.
O populatie care a evoluat în interiorul corpului
national, ca fetusii din Alien, si care iese acum
prin burta, urland din toti bojocii: „Am avere,
am valoare!”.
E ca si cum undeva, în secret, cineva ar fi dat
drumul la o masina de mal uman care acopera
încet-încet natiunea lui Sadoveanu, a lui Eliade
si a lui Nichita. Incubatoarele de incubusi din
cartierele periferice, fabricile de cetateni ale
lui Ceausescu, traditia celor 15 copii în salasele
de nomazi,
Cine mai stie?
Lumea de pe strada nu mai e cea pe care o
stiam din copilarie. Tata Ioane si Tanti Mimi,
familie veche, cu casa în Cezar Bolliac, facuta
la 1870, au lasat în urma un copil, care a mai
facut un copil, blond si bucalat si bine crescut,
cu care ma jucam acum 40 de ani.
Pana la urma, a plecat în strainatate, la studii si
nu s-a mai întors niciodata. La fel, jumatate din
strada: urmasii burgheziei care a avut timp sa
dospeasca elite. În locul celor disparuti, au aparut
rufele colorate întinse la uscat si boxele scoase
pe geam. În locul bunicii care ne spunea sa nu
scuipam pe jos, s-a asezat bunica ce-si trimite
nepotii dupa bautura. Peste tot miroase a moarte
prin sufocare: e ca si cum o prezenta grea si
absurda s-ar fi asezat peste cerul nostru, peste
felul nostru de a fi, peste ce credeam ca e bine
si mai ales peste ce credeam ca e frumos.
Cefele groase nu mai sunt de mult buletinul de
identitate al bulgarului: cetateanul român, cu
lantul de-un kil jumate, îi bate acum obrazul
profesorului care se cazneste sa-i educe
odrasla: „Bine, bre, crezi ca esti tu mai dastept?
Ia sa vad ce masina ai!” Noul domn Goe nu mai
e nici macar simpatic: e viitor combinator si
dealer de droguri, viitor culturist, viitor ce vreti
voi, în afara de viitorul tarii lui, care> > se va
multumi, de la un punct, doar cu trecutul.
Despre România, alternativa Caragiale nu mai
are ce spune. Populatia care ne înlocuieste nu
mai e nici macar ridicola. E dincolo de asta, în
sensul cel mai rau si primitiv cu putinta.
Scriitorul nu mai poate face nimic: e nevoie de
etolog, de veterinar, de dresor.
Acum cateva zile, am vazut la Craiova parada
acestei Românii Noi, triumful Mafiei înhamate
la cosciugul lui Caiac, în semn de vesnic respect
pentru o viata de crima si muschi în sange.
Oamenii aia care dadeau ordine politiei se
pregatesc sa dea asaltul final, spre puterea
oficiala, dupa ce au pus mîna pe cea simbolica:
ascultam muzica lor, ne refacem reperele dupa
valorile lor, suntem calcati de masinile lor.
Undeva, departe, Uniunea Europeana si moda
corectitudinii politice ne învata sa multumim
frumos pentru asta si sa ne stergem la gura.
Am fost o natiune, devenim o suma de triburi..
Suntem o tara ocupata de hoarde sosite din
pantece de mame eroine.. O tara pusa la respect
cu pumnul plin de tatuaje, o tara în care fiul naiv si
sarac al taranului (cîti or mai fi asa) îsi face educatia
din textele de pe Taraf TV si meseria de la sutii cu
care se întalneste la Gara de Nord, cand se da jos
din autobuz. Marginea lumii s-a razbunat dand
buzna în centru, pusa pe jaful identitatii nationale,
întocmai ca barbarii care navaleau în Roma,
surprinsi ca localnicii n-au puterea sa lupte. Tara
cea noua, care vine peste noi, nu mai are nevoie
de ce-am strans în muzee si-n carti. Dar se va
bucura, un pic, de efortul nostru. Cartea de româna
se poate retrage în privata din curte, unde îsi va
îndeplini ultima menire, neprevazuta de nici un critic.
În locul ei, discurile cu manele raman sa sfideze
eternitatea.
Cu ele nu poti sa te stergi (…).
Chiar daca ai vrea

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu